La începutul anilor ’80, Billy Idol era deja una dintre figurile dominante ale rockului și ale culturii MTV. Succesul albumului „Rebel Yell” îl transformase într-o vedetă mondială, cu hituri precum „Rebel Yell”, „Eyes Without a Face” și „Flesh for Fantasy”. Însă perioada de glorie a venit la pachet cu excesele unei scene rock în care drogurile erau aproape normalizate.
La aproape cinci decenii de la debut, Billy Idol traversează una dintre cele mai bune perioade ale carierei sale târzii. Artistul a fost nominalizat la Rock and Roll Hall of Fame și a lansat trailerul documentarului oficial „Billy Idol Should Be Dead”, un portret amplu al ascensiunii, căderilor și longevității sale într-o industrie despre care toată lumea spune că este nemiloasă.
Ozzy Osbourne a fost inclus în Rock & Roll Hall of Fame sâmbătă seara (19 octombrie) în Cleveland, cu un discurs al lui Jack Black. Ozzy a fost omagiat și prin interpretări ale melodiilor sale din partea lui Maynard James Keenan, starul country Jelly Roll și Billy Idol.
Înainte de Green Day și tot ceea ce a însemnat mișcarea pop-punk, Billy Idol a fost unul dintre maeștrii reinventării rock-ului. Pornit din era în care punk-ul era pe val, Idol și-a dezvoltat sound-ul distinctiv pentru anii 80, îmbinând rock-ul cu pop-ul sau new wave-ul și chiar cu o muzică mai pritenoasă cu ringul de dans
Queensrÿche a lansat videoclipul pentru varianta lor a melodiei lui Billy Idol, „Rebel Yell”. Trupa de metal progresiv și-a pus amprenta personală pe single-ul din 1983, înregistrat inițial ca piesă bonus pentru cea mai recentă lansare a trupei, albumul din2022, „Digital Noise Alliance”.