O luptă juridică privind drepturile asupra muzicii lui Jimi Hendrix va ajunge în instanță, după ce o curte de apel din Marea Britanie a respins încercarea Sony Music de a anula un proces intentat de foștii colegi de trupă ai legendarului chitarist.
Deși Robert Smith ar putea surprinde pe mulți cu dragostea lui pentru Thin Lizzy - pe care o consideră una dintre cele mai mari trupe din toate timpurile - adevărata influență asupra lui a venit de la un artist care l-a marcat profund: Jimi Hendrix.
Nuditate, violență, aluzii sexuale, misoginism, multe pot fi motivele pentru care o copertă este interzisă și un album nu apucă să fie ascultat. Sunt trupe care au făcut o adevărată carieră din coperți cu rating R, cum este Cannibal Corpse, de exemplu. Sunt și cazuri în care frica de cenzură schimbă tot. Metallica - „Kill ‘Em All” a ajuns la coperta pe care o știm astăzi după ce casa de discuri a refuzat să-i facă una pentru numele original al discului, „Metal Up Your Ass”. Se temeau că o mână ieșind dintr-un vas de toaletă, ținând un pumnal însângerat, ar duce la interdicții.
Am stat de vorbă cu maestrul viorii Nigel Kennedy, despre pasiunea sa pentru muzica lui Hendrix, despre originea ideii de a reinventa „Anotimpurile” lui Vivaldi și despre viitorul concert de la Sala Palatului, de pe 23 decembrie
Actul solistic este poate cea mai veche formă de comunicare, de la oratorie și narație la reprezentare vizuală și cânt, în aproape toate cazurile solistul spunând o poveste. Forma prin care povestea este expusă, șlefuită în timp prin talent și dăruire artistică, a devenit cu timpul o artă în sine, arta interpretativă.
1970 a fost un an bun pentru muzică. Răgazul fortuit cauzat de virus în care am rămas izolaţi ’ca pe o insulă pustie’ cu discurile noastre favorite ne-a reamintit lucrul ăsta. Sunt multe cele peste care 50 de ani au trecut fără ca valoarea artistică şi capacitatea de a transmite emoţie să le fie afectată. Noi îmbătrânim, muzica nu